obrajii zorilor au rasarit
in palme de frunze,
ziua si-a itit somnoros ochii
strabatand pieptis
faldurile noptii, aveam
cirese perechi la urechi
si licurici cat pentru
tacerile asternutului
in care ma cuibaream
linga gandul tau, primul.
si nu stiu de ce imi
vine sa iti rascolesc
urmele noptii, sa te
ciufulesc, sa te gadil
in talpa, sa-ti ciupesc
incheietura din spatele
genunchilor, pana ce
fluturi hoarde iti vor
presara pe solduri,
nazdravane, aripile
culorilor toate.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment