Lacrima surasului

despica-m-as unului
unului in trei-ului
ruperea fuşteiului
patrului, patratului
roata imparatului
in poarta castelului
fruntea menestrelului
rastignita pe arcus
vorba-n lume i s-a dus
ma apun de parca nu-s
verde picurind de sus
catre susul fusului
cercanul abisului
rupt in zisa zisului
pe pieptul cuprinsului
din iubirea insului
la umbra proscrisului
stinsa-n palma scrisului
obrazul plinsului
lacrima surisului.