Cantec de ploaie

ploua si ma invelesti in
palmele tale ca un cantec
deschizind frunze de nufar.

parul meu are licar albastru,
buzele singerii au gustul spinarii
tale, vertebra cu vertebra.

nu stiu daca tu le simti
acum, cum imi arde mie
conturul lor, de sete.

stiu doar ca imi trec
cocori prin vene
intinzindu-si aripile.

am vazut iar luna, adanca,
asa cum mi-ai aratat-o,
rasfranta in irisi ca in fantana.

ploua si ma invelesti in
palmele tale si a muguri
rasar, si a floare de nufar.